Modificările cuprinse în proiectul de revizuire a Constituţie României iniţiat de Preşedintele României, înaintat astăzi spre avizare Consiliului Legislativ, vizează, în principal, următoarele materii:

- drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor;

- înlocuirea structurii bicamerale a Parlamentului cu cea unicamerală şi stabilirea numărului de parlamentari la maximum 300; acestei materii sunt subsumate modificările referitoare la procedura de legiferare- inclusiv în domeniul legilor constituţionale - organizarea şi funcţionarea Parlamentului şi statutul parlamentarilor;

- instituţia Preşedintelui României: numirea şi revocarea miniştrilor, atribuţiile preşedintelui şi răspunderea acestuia;

- Guvernul: procedura de învestitură, statutul primului-ministru şi al membrilor Guvernului, răspunderea şi atribuţiile acestora;

- raporturile Parlament-Guvern: retragerea încrederii acordate Guvernului, angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, regimul actelor cu putere delegată;

- regimul juridic aplicabil Consiliului Suprem de Apărare al Ţării;

- autoritatea judecătorească: răspunderea magistraţilor, structura Consiliului Superior al Magistraturii;

- economia şi finanţele publice: proiectul bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat şi politica financiară;

-  atribuţiile Curţii Constituţionale şi efectele juridice ale deciziilor acesteia;

- regimul juridic al actelor europene;

 Deşi numărul domeniile asupra cărora se intervine legislativ este mare, în realitate toate aceste modificări par să aibă unicul scop de a transforma România dintr-un stat democratic într-unul poliţienesc – prin afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor - şi de a întări rolul puterii executive, în special al Preşedintelui, în raport cu celelalte autorităţi publice. Astfel, Parlamentul este redus atât în ceea ce priveşte structura sa, cât şi în ceea ce priveşte competenţa sa de autoritate legiuitoare, prin simplificarea şi reglementarea defectuoasă a procedurii de legiferare, iar autoritatea judecătorească - prin amputarea structurii Consiliului Superior al Magistraturii, ca garant al independenţei justiţiei, precum şi prin înlăturarea ipotezei angajării răspunderii magistraţilor pentru erorile judiciare numai în cazul exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă –este lăsată fără niciun fel de protecţie constituţională, fapt ce deschide calea abuzurilor şi arbitrariului din partea executivului.

Utilizând sub forma unui cal troian rezultatele înregistrate la referendumul privind transformarea actualului Parlament într-unul unicameral, proiectul de lege de revizuire a Constituţiei României, iniţiat de Preşedintele României, nu are alt scop decât acela de a transforma România dintr-o republică semi-prezidenţială cu accente parlamentare într-una prezidenţială cu accente autoritare, în care rolul Guvernului şi, în special al Preşedintelui, primează în raporturile cu toate celelalte autorităţi publice. Astfel, sub pretextul valorificării jurisprudenţei Curţii Constituţionale, este întărit rolul Preşedintelui în ceea ce priveşte numirea şi revocarea miniştrilor şi declanşarea procedurii de iniţiere a unui referendum pe probleme de interes naţional – caz în care rolul Parlamentului este redus la un participant decorativ; de asemenea, în ceea ce priveşte procedura de suspendare a Preşedintelui, rolul decisiv este conferit unei alte autorităţi publice decât Parlamentul, respectiv Curţii Constituţionale; în acest mod se răstoarnă raporturile constituţionale actuale dintre Parlament şi Preşedinte, care printr-o modalitate tehnic-legislativă extrem de stângace – în textele respective fiind practic repetată în două alineate aceeaşi idee – elimină, sub aspectul răspunderii sale,  organul reprezentativ suprem al poporului român, cu care era egal sub aspectul legitimităţii.

Opţiunea  pentru un Parlament unicameral este realizată într-o manieră simplistă, care, de cele mai multe ori nu presupune nimic altceva decât înlocuirea mimetică, convenţională a sintagmei „Camera Deputaţilor şi Senatul” cu cea de „Parlament”. Pentru a da un singur exemplu, noua procedură de legiferare este expediată în cuprinsul unui articol al cărui  conţinut reglementează  exact pe dos faţă de logica juridică elementară: mai întâi majoritatea necesară adoptării unei legi – care este un act adoptat deja de Parlament - pentru ca abia la sfârşit să prevadă procedura legislativă aplicabilă proiectelor de lege şi propunerilor legislative. În plus, scopul declarat cu ocazia referendumului, acela de a eficientiza activitatea Parlamentului prin eliminarea unei Camere, este practic complet abandonat prin actualul proiect de revizuire a Constituţiei, în condiţiile în care procedura de legiferare va cunoaşte tot două lecturi, ca şi în cazul unui parlament bicameral, iar termenele în care acesta este obligat să legifereze numai există. Prin urmare, Parlamentul este redus  în ceea ce priveşte rolul şi importanţa sa în raporturile cu executivul şi minimizat în cea mai importantă dintre competenţele sale- cea de legiferare- prin configurarea unei proceduri de legiferare mult mai greoaie şi mai ineficientă decât cea actuală.

 În schimb, materia delegării legislative, care a creat şi crează atâtea probleme în relaţia Parlament- Guvern din cauza excesului de reglementare al acestuia din urmă, este lăsată în seama unei viitoare legi organice, deşi se cunoaşte faptul că în toate sistemele constituţionale în care posibilitatea de a legifera a Guvernului este recunoscută constituţional, aceasta cunoaşte reglementări şi limitări concrete şi clare prin Constituţie.

 O instituţie mult utilizată de actualul Guvern – cea a angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului – primeşte doar un mic retuş şi anume limitarea numărului de angajări la una singură în cursul unei sesiuni, ceea ce nu este de natură să înlăture abuzurile înregistrate, precum şi posibilitatea recunoscută constituţional ca guvernul să-şi angajeze răspunderea pe legile bugetare. Cu alte cuvinte, una dintre raţiunile fundamentale pentru care există autoritatea legiuitoare – aceea de a adopta bugetul – este practic anulată în favoarea unei proceduri constituţionale care presupune inexistenţa dezbaterilor.

Acestea sunt doar câteva dintre aspectele discutabile rezultate din proiectul prezentat.

Uniunea Social Liberala, consecventa intenţiei anunţate în urmă cu câteva luni, nu va participa la un proces „fals”, de aşa-zisă revizuire a Constituţiei, alături de actuala „coaliţie guvernamentalo-prezidenţială”, şi nu va accepta în nici o condiţie cursa politică ce i-a fost întinsă.

Vicepreşedinte PSD

Ioan Chelaru